Bloguri Chat Online

SEDUCATORUL

RSS
A fost odata om.A iubit si a dorit cu aceeasi intensitate.Sau poate doar a crezut ca iubeste.A fost tradat,ars, si in durere a ales calea umbrei.Nu mai simte nimic doar pofta.Ca sa nu se mistuie pe sine,devoreaza tot ce prinde.I-si alege cu grija vcictimele(mai ales de pe site-urile de socializare,cum e si acesta),e un bun ascultator,plange cu durerile lor,se identifica cu acestea,pentru ca se hraneste cu ele.Stie ca nimeni altul sa ofere iluzia iubirii,dar in ochii lui aceasta nu va straluci niciodata.Sunt doar intunericul din spatele mastii.Dar cine se vada.In disperarea lor victimele se agata ca de ultima salvare.Si gasesc iadul inainte de moarte.Mistuite,chinuite,deposedate de tot ce au,spera pana in ultima clipa a vietii ca totul n-a fost numai o iluzie. Altele vad,cred ca sunt stapane,nu stiu ca-i tot o iluzie pe care,cunoscand ce vor,el le-a oferit-o.Odata prinse niciuna nu scapa din mana lui.Pentru ca legaturile cu care le tine, sunt lanturile propriilor dorinte,ale propriilor masti.Pentru a scapa,ar trebui sa aibe puterea de a-si da jos masca.Dar e prea bine fixata.Care n-o avea pusa bine,a avut el grija.Atat raiul,cat si iadul,pot incepe dinainte de trecere. Desi pentru fiecare om,exista iubire,mantuire,salvare,ele cred ca n-o mai pot obtine. Chiar daca sta in fata lor,cu ochii stralucind de dragoste,nu mai vor sa-i intinda mana,sperand intr-o ultima sfasiere voluptoasa.A mortii. E trist.

Comentarii

captcha